Din ecleziologia Sf. Ioan Iacob (si a Parintilor Bisericii)
Sf. Ioan Iacob Românul necenzurat:
„Din această pildă putem cunoaşte câtă cumpătare aveau Sfinţii Părinţi când era vorba de taina Credinţei. Lepădarea ucenicului s-a făcut prin neştiinţă, din cauza prostimii lui. Iar Iar dacă se întâmpla cumva ca cineva să tăgăduiască cu bună ştiinţă sfânta şi dreapta Credinţă, atunci toţi se tânguiau pentru el, ca şi pentru cel mort, şi nimeni dintre credincioşi nu aveau voie să facă legături cu cel lepădat.
Mai tare se fereau de el, decât de cel bolnav de ciumă. În asemenea cazuri Biserica punea legătură de afurisenie pentru cel căzut din credinţă şi numai după o lungă pocăinţă era primit din nou între credincioşi, însă nu avea voie să se împărtăşească până în ceasul morţii, iar dacă era cumva cleric, atunci pierdea dreptul la slujbă pentru toată viaţa. Aşa era în vremea veche.
Dar astăzi, ce ne este dat să vedem în lumea creştinilor noştri? … Unii se mai feresc puţin de cei înşelaţi, alţii însă se sfiesc, temându-se de răzbunare, iar alţii mai habotnici îi laudă pe unii ca aceştia că au îndrăzneală şi sunt râvnitori pentru dreptate. (Dumnezeu Sfântul să ne păzească de asemenea înşelăciune!)
Dacă socotim bine, vedem că înşelăciunea comunistă, cu întunericul masoneriei şi cu toată ceata ateilor din Apus nu este altceva decât o lepădare de Credinţă. Ca să fie protejaţi de guvernul ateilor, păstorii cei duhovniceşti ascund astăzi toiagul mustrării şi pleacă steagul credinţei în faţa stăpânirii lumeşti. Ba unii îi laudă pe stăpânitorii comunişti şi le fac paradă (Te deumuri). Se tem păstorii să nu jignească pe fiarele cele cuvântătoare…”
„…Mai sunt apoi o mulţime de râvnitori ai credinţei, cari trăiesc ascunşi prin pădurile cele nestrăbătute din Siberia şi Caucaz. Ei duc o viaţă aspră ca şi Sfinţii Părinţi din vechime, iar Milostivul Dumnezeu îi acoperă ca să nu fie descoperiţi de Stăpânire. Apoi clericii şi mirenii cari nu ascultă de Biserica lui Alexei, se adună în locuri ascunse sub pământ (în catacombe) şi fac slujbe. Aceştia fac parte din Biserica liberă a „Catacombelor” şi au astăzi 10 arhierei şi mulţime de preoţi, cari se poartă mireneşte la arătare. Prin rugăciunile lor ne miluieşte Dumnezeu şi pe noi nevrednicii, care nu avem nici o silă şi totuşi ne poticnim spre cele deşarte şi nu purtăm grijă de mântuire…”
„…Şi dacă nu ascultăm de Sfintele Canoane, atunci înseamnă că nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim şi nici pe Sfinţii Părinţi din vechime. Iar hotărârea care au făcut-o pentru canonizare (adică recunoaşterea) Cuviosului Nicodim este ca o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinţi, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl ţin sub picioare!…”
Ii multumim dlui Comanescu pentru aceste postari, care vorbesc cu durere si dragoste despre caderile Bisericii in regimul comunist – dar si despre caderile in veac ale celor neputinciosi in lupta cu patimile. Totusi, observ o anumita indirjire si radicalitate pentru care dl Comanescu ar trebui sa ofere explicatii in aceeasi lumina (publica si rationala) pe care o primesc cartile marilor clasici libertarieni.
Apoi, ma gindesc ca trimiterile acestea la autori paleo-calendaristi (sfinti, neindoios, dar nu singurii sfinti ai Bisericii) trebuie sa primeasca pe acest site o justificare. Ce inseamna “ceata ateilor din Apus” in contextul in care exista nenumaratele link-uri de pe acest site catre institutii “umaniste” unde memoria crestinismului ortodox a disparut demult (daca a existat vreodata).
M-as referi si la textele impotriva PF Daniel, cel care a realizat intr-adevar un parteneriat social cu un guvern mai degraba socialist decit liberal. Critica ar fi oportuna daca s-ar desfasura mai putin in subtext decit la vedere. Amalgamarea de verdicte pare sa ia rolul unei analize limpezi, lucide si calme, capabile sa indice erorile dar si sursele unei innoiri. Daca e vorba de “stilisti”, oricine la fel de determinat ar putea cita pasaje lungi, intesate cu pasaje biblice si referinte patristice, pline de Duh si adevar, din parintele Cleopa care a pus la colt tendintele sectare ale calendaristilor si, intimplator sau nu (o spun fara sa fiu un fan PF Daniel), l-a tuns in monahism pe actualul Patriarh al BOR.
Evident, intrebarea mai importanta care se pune este: ce relevanta are pozitia ecleziologica a persoanei in concertul de idei liberale pe care acest site il gazduieste. Exista implicatii, in mod cert, dar ele trebuie anuntate si poate argumentate. As fi foarte interesat sa citesc un argument in favoarea comunitarianismului bisericesc, directie in care dl Comanescu pare sa incline (precum Tristram Engelhardt Jr in Fundamentele bioeticii crestine, 2005). Cred ca acest demers merita la fel de mult precum practica (necesara uneori) a “denuntului” profetic.
Va multumesc.
Mihail Neamtu · 10 Noiembrie 2007, 02:30 · #