Rugaciunea ca antidot la reeducarea publica
«Daca veti izbuti sa saditi in inimile copiilor vostri frica lui Dumnezeu, atunci feluritele ciudatenii omenesti nu vor putea sa-i influenteze prea mult in rau.» (Staretul Ambrozie)
«De ajuns va fi daca va veti ingriji sa-i cresteti pe copiii vostri in frica lui Dumnezeu, sa le insuflati conceptul ortodox si prin povatuiri blande sa-i feriti de conceptele straine Bisericii Ortodoxe. Binele pe care il saditi in sufletele copiilor vostri in copilaria lor poate stagna dupa aceea in inimile lor cand ajung la maturitate, dupa incercarile amarnice din scoala, din pricina carora nu rareori se frang ramurile bunei educatii crestine dobandite acasa.» (Staretul Ambrozie)
«Trebuie sa gravam pe inima cea delicata a tanarului cel mai dulce nume, cea mai scurta si mai frumoasa rugaciune: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul.” Abia atunci va fi culmea bucuriei, veselie nesfarsita, cand se va inradacina Iisus in inima lui si nu-si va mai dori nimic. Caci Insusi Imparatul impreuna cu intru-tot-laudata Sa Maica si cu toti Ingerii si sfintii vor veni la el si vor face locas la el, Daca ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23)» (Staretul Anatolie)
(extrase din „Ne vorbesc Staretii de la Optina”, Ed. Egumenita/Ed. Cartea Ortodoxa, 2007, pp. 31-32)
Ca libertarian convins, fan Mises dar si ateu mi se pare nepotrivita ortodoxizarea conceptului de catre romani.
Ce legatura are libertarianismul cu reeducarea religioasa?
Chiar nu putem prelua ceva din occident fara sa introducem si elementul religios?
Pana si iluminismul l-am crestinizat..
TLP · 27 Iunie 2008, 21:10 · #
Va inselati. Libertarianismul nu e preluat, el e un crez individual, ce “din intamplare” este cel mai sugestiv exprimat de scrierile unor economisti occidentali. A crede in ceva nu e o chestie de suprafata. Dumneavoastra confundati conceptul de credinta cu cel de admiratie. Dvs. il admirati pe Mises, dar, scuzati-ma ca va spun aceasta, de fapt nu CREDETI IN LIBERTARIANISM.
Va mai inselati si cand spuneti ca libertarianismul romanesc include elementul religios. Libertarianismul e doar o parte din intregul reprezentat de libertatea pe care Dumnezeu a acordat-o omului.
Eu nu sunt libertarian, dar nu vad nici o contradictie intre libertarianism si credinta in Dumnezeu(a nu se confunda cu religia ca hobby intelectual). Mi se pare naturala armonia intre cele doua concepte pentru ca unul dintre cele mai importante principii crestine este: OMUL ESTE O FIINTA LIBERA.
H.E. · 27 Iunie 2008, 23:18 · #
“Libertarianismul e doar o parte din intregul reprezentat de libertatea pe care Dumnezeu a acordat-o omului…
nu vad nici o contradictie intre libertarianism si credinta in Dumnezeu… Mi se pare naturala armonia intre cele doua concepte pentru ca unul dintre cele mai importante principii crestine este: OMUL ESTE O FIINTA LIBERA.”
Sunt la curent cu existenta asa numitului “libertarianism” Crestin care a existat inainte de Ayn Rand si exista in prezent. Totusi exista o lipsa de coerenta intre cele doua ideologii in primul rand datorita modului in care fiecare defineste insasi notiunea de libertate. Principiul crestin “OMUL ESTE O FIINTA LIBERA” implica o libertate pozitiva (Platon, teologia crestina, Kant, Marx) aceea de a face ceea ce dicteaza stricta lege morala, in opozitie cu libertatea negativa (Ockham, Hobbes, Lock, J.S. Mill) acceptata de libertarianism, care implica lipsa de constrangeri externe, este libertatea de a face ceea ce permite un sistem legal minimalist. Pentru ca sa fie coerente, crestinii care se considera libertarieni ar trebui sa-si redefinieasca notiunea de libertate.
Pe de alta parte, “libertatea pe care Dumnezeu a acordat-o omului” contrazice principiile libertarianismului care accepta ca autoritate numai constiinta individuala.
Pandora · 29 Iunie 2008, 02:14 · #
Extrem de potrivite titlul si actualizarea indemnurilor duhovnicesti ale Staretilor de la Optina. In fata reeducarii masive si agresive din aceste timpuri, invatatura Sfintilor Parinti ne este indispensabila pentru dobandirea discernamantului.
Ionut · 30 Iunie 2008, 16:09 · #
Mi s-a parut ca merita retinuta forta terifianta e reeducarii celor mici, sugerata in part. de al doilea fragment (inca din vremea aceea!), chiar pentru cei bine angajati duhovniceste acasa, daca nu se continua cu homeschooling ortodox.
In ce priveste obiectia de la #1, este adevarat ca Ayn Rand credea ca a demonstrat incompatibilitatea crestinismului cu liberalismul, dar Rothbard si alti misesieni de prim rang – cresini si ne-crestini – au ramas ne-convinsi, atat de aceasta concluzie, cat si de genul ei de argumentatie:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4257380658817319490
http://www.lewrockwell.com/rothbard/mozart.html
Asa incat nu cred ca exista pericolul sa devenim prea originali explorand in continuare raportul dintre liberalism, drept, economie si “religie” in general, sau chiar urmarind firescul paideic al omului liber pe linia stiintei rugaciunii crestine (care nu exclude alte “lost tools of learning”, dintre cele care au dat rezultate pretuite deopotriva de antichitatea clasica, Parintii Bisericii si Mises, inainte de a fi casate de ingineria sociala democratica), in particular.
Ca si in cazul competitiei monetare, fiecare isi poate intrebuinta libertatea cum crede de cuviinta, dar teoria si istoria indica aurul drept castigator in cadrul ordinii proprietatii private si pe sfinti (“aurul” crestinilor) drept icoane vii ale infloririi omului ca om, drept care mestesugul fericirii lor va fi intotdeauna pretuit, chiar si printre necrestini.
O oarecare familiarizare cu vietile si invataturile unor sfinti care au trait in imprejurari istorice si geografice diferite, ca Sf. Ioan Maximovici de Shanghai si San Francisco, Sf. Arsenie Capadocianul, sau Sf. Grigorie Palama Aghioritul este adesea suficienta pentru a sesiza conglasuirea si “competitivitatea” lor pe orice piata educationala, pentru parinti si copii.
In particular, cunosc un distins reprezentant al grupului celor mai exigenti misesieni pe plan mondial care, citind Calea Spre Mantuire a Sf. Teofan Zavoratul http://www.cartiortodoxe.com/calea-spre-mantuire mi-a spus cat de profund si pozitiv a fost impresionat si ca singura lui teama este legata de faptul ca drumul trasat acolo i se pare inca prea stramt si dificil pentru el.
Mai notez ca prin ‘reeducare’ am in vedere ‘educarea impotriva naturii’, firescul sau naturalul fiind indentificat printr-o atenta cercetare deductiva si inductiva, care, pentru cvasi-totalitatea misesienilor nu sugereaza nicidecum (dupa cum observa de ex. Block in Liberalism & Libertinism) ca ar fi reductibil la libertatea legal-politica.
Cristi · 7 Iulie 2008, 19:55 · #